Iubirea...un sentiment?

Iubirea..doar un sentiment? e ceva complex, nu poate fi definita exact, se poate vorbi doar de anumite aspecte..ce simti cand iubesti?ca te pierzi in tot ceea ce inseamna persoana iubita,ca toata lumea se invarte in jurul ei,ca esti mai puternic decat crezi si poti darui ce ai mai bun ca cel de langa tine sa simta ca exista cineva care vrea sa ii faca viata in cele mai necunoscute culori,sa ii daruiasca fericirea intr-un mod unic si cel mai simplu gest sa fie cel mai frumos cadou..dar iubirea doare..e greu de gasit, greu de implinit..e usor sa iubesti, dar e mai greu sa faci pe cineva sa te iubeasca.Toti incearca sa fie perfecti intr-o oarecare masura..caci traim intr-o lume plastica in care suntem niste papusi ce se pot rupe in bucatele in fiecare clipa, atele de care atarnam sunt cele mai mari sanse care ne apar in cale iar daca nu stim sa profitam de ele la timp se rup una cate una..si te afunzi intr-o negura fara sfarsit din care numai tu poti iesi.. caci exista mereu o raza de lumina oricat ar fi de mica..nu trebuie sa o cauti..caci ea te cauta pe tine.. trebuie sa stii sa o descoperi.

Ochii..ce ascund ei de fapt?ascund bucurii, tristeti, emotii, sentimente intense.. sunt ochi ce spun adevarul..sunt ochi ce mint.. altii te privesc mai departe decat crezi,iti patrund in suflet.. nu trebuie sa crezi in ei.. caci sunt inselatori, ascund multe, stiu multe si vad mai mult.. caci privirea merge dincolo de realitate. Viata e un vis din care unii se trezesc mai devreme altii mai tarziu..fiecare isi traieste visul,isi implineste un vis sau se lupta intre vis si realitate

Definim Iubirea impreuna(Tu si Eu)

Iubirea.....tu chiar vrei sa o definesti? Atunci o sa incerc sa iti spun cum a fost iubirea pentru mine...ca un foc de artificii.E atat de bine sa fii centrul universului cuiva....sa-l/o iubesti si sa te iubeasca din tot sufletul si cu toata fiinta ta....atunci cand doar iti amintesti sarutul lui/ei sa simti fluturasi in stomac si un fior ce-ti strabate tot corpul.

Sa zambesti doar cand te gandesti la el/ea.....sa te imbolnavesti daca v-ati certat si apoi sa fii in rai cand vine la tine cu o floare si va impacati.....sa-ti tresara inima cand vezi pe cineva si ti se pare ca e el/ea....dar nu e....sa simti ca nu ai aer daca nu e langa tine....sa fiti o singura fiinta atunci cand sunteti impreuna...Sa ti se rupa sufletul cand el/ea nu zambeste sau are o problema.....sa adormi cu el/ea in gand si sa te trezesti zambind pentru ca tot el/ea e prima persoana la care te gandesti chiar dinainte de a deschide ochii....

Ai spus ca iubirea e un lung sir de suferinte...si ai dreptate...pentru ca atunci cand il pierzi pe cel iubit o parte din sufletul tau moare pentru totdeauna si orice ai face nu poti schimba asta.....insa pentru fericirea pe care o aveti pret de cateva clipe poti sa mori cu totul fara sa regreti nici o secunda....

Cata fericire primesti si oferi....pregateste-te insa sa ai parte de mult mai multa suferinta...sa te doara un simplu gest pe care inainte nici nu l-ai fi observat....un cuvant sa fie ca un pumnal prin inima..sa ai parte de nopti nedormite si priviri pierdute cand cel/cea iubit e departe....totusi, chiar daca e departe....si nu-l vezi zile...chiar saptamani...tot il/o iubesti cu aceeasi intensitate...sau poate chiar mai mult pe zi ce trece....incepi sa devii melancolic/a...te regasesti in cantece......esti inconjurat/a de oameni carora le zambesti fals pt ca de fapt chiar si printre ei esti la fel de singur/a.....nimic nu are sens fara el/ea....Iar cand stii ca si el/ea e distrus/a pentru ca nu poate fi langa tine mori putin cate putin....

De fapt cand iubesti e ca si cand esti pe masa de operatie...in moarte clinica....iar medicii incearca sa te aduca inapoi....si pendulezi intre lumina si intuneric....si chiar cand crezi ca te-ai stins definitiv te readuc la viata.....Am i right? stiu ca am...

Prima intalnire

Hai sa iti spun cate ceva despre prima intalnire ...... parerea mea eu cred ca s-a dus vremea in care te judeca „lumea" daca erai tu mai indrazneata... S-a dus si vremea in care nu aveai voie sa te afisezi singura cu un barbat... Si, daca stam bine sa ne gandim, s-a dus si vremea in care nu prea erai bine vazuta daca faceai tu primul pas intr-o relatie (chiar si de scurta durata)... Insa cum stam cu „regula nescrisa" conform careia nu e bine sa faci sex de la prima intalnire???

V-ati vazut, v-ati placut... S-a nascut ceea ce se cheama „dragoste la prima vedere", ceva pentru care specialistii au o explicatie simpla: e vorba doar de chimie... Dupa o seara minunata petrecuta impreuna (cu sau fara adaos de alcool in combinatie), descoperi ca nu va mai puteti tine mainile departe unul de celalalt si ca saruturile sunt deja un sir continuu de „reactii chimice"... Iti trece prin cap - ca doar esti femeie moderna - ca n-ar strica o partida de sex cu omul cu pricina, insa ce te faci cu toate textele culese de prin „Sex and the City" si carti de amor mai mult sau mai putin la moda?

Ia hai sa vedem impreuna ce se poate intampla daca cedezi tentatiei „fizice" inca de la prima intalnire... O sa creada ca nu esti serioasa... Da, exista aceasta posibilitate. Stii bancul cu gaina? Pe care o fugarea cocosul si care, in timp ce alerga, se gandea: „Daca ma opresc, o sa creada ca sunt curva, daca nu ma opresc, o sa creada ca sunt increzuta. Mai bine ma impiedic!". Ei bine (sperand ca nu te-a deranjat comparatia cu lumea galinaceelor) cam asa sta treaba si cu relatia ta pe cale (sau nu) sa se infiripe. Iata care ar fi principalul argument pro: sunt foarte putine situatiile in care ai norocul sa intalnesti un baiat cu care chiar simti „vibratia"...

Ai renunta la o singura zi din viata ta?

Pentru ca zambetul tau sa nu fie niciodata umbrit, as cauta lumina in intuneric, pentru ca ochiii tai sa nu fie tristi as reinvia frunzele care mor toamna,pentru ca pasii sa-ti fie calauziti tot timpul as lua stelele de pe cer ca sa-ti luminez calea, pentru iubirea ta sincera as ingheta soarele, pentru sarutul tau as topii ghetarii si as seca marile, pentru frumoasele noastre amintiri as transforma si clipa in eternitate, pentru toate cuvintele pe care nu am stiut sa ti le soptesc la ureche in limba ta, as face ca timpul sa fie reversibil.
Pentru intreaga ta fiinta as renunta chiar si la viata mea...Toate astea doar pentru tine...Si cu toate acestea tot cred ca nu ar fi indeajuns pentru ati demonstra cat de mult insemni pentru mine.

Dar tu ???

Ai renunta la o singura zi din viata ta pentru a fi doar cu mine ??

Regretul Fiecarei Persoane!!!!

Regretul Uneori, tot ce poti face e sa stai sa privesti… cum timpul trece , si odata cu el , si oamenii, care parca pe zi ce trece sunt tot mai reci, mai individualisti, mai altruisti. Iti privesti soarta si stii ca vei fi trist, intrucat intelepciunea poate aduce veselie in exces doar intr-o lume perfecta. Pentru multi din noi , a avea lumina e doar un pas intermediar intre a o ravni si a o detesta. Vezi poate prea mult… stii poate prea mult… anticipezi poate prea mult. Miscari lenese, batranesti, cand toata lumea se grabeste, cand toti consuma, cand nimeni n-are nimic impotriva ca ziua ce va urma sa fie la fel precum cea de azi si cu nimic mai buna decat cea de poimaine. Nu. Acesta e un inceput al unei alte povesti. Povestea ta e altfel. Ea a inceput cand ai inceput sa respiri noi anotimpuri ale imaginatiei tale. Te-ai gandit vreodata ca poti regreta un fruct sanatos dintr-un pom plin de fructe stricate ? Te-ai gandit vreodata de ce devii tot mai ingandurat pe zi ce trece , cerand intelepciune ? Unde pornesti, calatorule? Vei fi strivit… Asculta-ma intr-un ultim ceas, cand drumul tau inca mai poate sa nu te poarte pe fata nevazuta a intelepciunii, aducandu-te astfel la nebunie. Linisteste-ma spunandu-mi ca inca nu vezi toata lumea, ca inca nu anticipezi toate miscarile, ca inca nu stapanesti tainele oamenilor fara a le auzi sau fara a le vedea… Calmeaza-ma, spunandu-mi ca inca mai ai de invatat macar ceva de la acest musuroi difuz in autodistrugere, acceptat si sub termenul de “lume”… Plang pentru tine, pentru ca stiu ca graiul tau nu va fi auzit, bataile inimii tale nu vor rezona, incercarile tale vor rataci in gol. Ma tem pentru tine. “Nebuni si orbi”… cat de bine a putut divinitatea (pentru ca din Biblie ti-am citit prima data aceasta sintagma) sa alature aceste doua mari extreme absolute ale umanului… Plangi, nu? Te inteleg… acum stim amandoi, calatorule, ca eu , tu, si orice alt biped dornic de a auzi doar sentinte in care sa i se proclame nevinovatia, se zbate sau umbla doar intre parterul si acoperisul acestui turn. Acum stiu de ce spui ca ti se pare o reverie. Vrei sa inchizi ochii… vrei sa refuzi, sa negi, sa infirmi… dar ei, ca prin minune, iti raman deschisi, si parca se deschid tot mai mult cu fiecare pagina pe care o intorci. Iti ucid toate sperantele daca iti spun ca nu ii vei mai putea inchide vreodata ?